ROȘU. MONOCROM

selecție din afișul de patrimoniu mav

 

 

Stând în culisele artelor vedete, însă atât de paradoxal vizibil, afișul comunică într-un mod eficient, invaziv, provoacă și implică prin dublă tehnică, estetică și informație.

Patrimoniul Muzeului de Artă Vizuală Galați include o colecție remarcabilă de afiș românesc, reprezentativă pentru perioada anilor 60, 70, 80, ce oferă într-o colorată paletă tematică o radiografie valoroasă a dinamicii epocii de proveniență. Sunt afișe semnate de creatori ai genului, de la vechi maeștri ca Petre Grant, Ion Gesticone până la nume ale afișului contemporan ca Napoleon Zamfir, Constantin Costa, Radu Șteflea, Constantin Nițulescu, Radu Veluda, graficieni ce au făcut remarcată prezența afișului românesc pe simeze internaționale, în competiții și bienale. Din 1958 inițiativa către concizie grafică, simbol și metaforă plastică aparține lui Iosif Molnar care se remarcă ca promotor al acestor inițiative, punând accentul pe simplitate, expresivitate plastică și finalitate publicitară. Dupa 1960, la 10 ani de la înființarea prin decret a Uniunii Artiștilor Plastici, apar afișele pentru saloanele de grafică, pentru bienale și alte manifestări culturale ale genului, înregistrate de celebrul Oficiu pentru organizarea expozițiilor de artă, instituție bugetară. Tema evenimentului cultural, majoritară în selecția prezentată, se alătură fără dificultate propagandei, prin înaintarea elementului grafic, a simbolului, ce transcende ideologia. Anamaria Smigelschi, Constantin Nițulescu, Dan Alexandru Ionescu, Ion Selegean, Iosif Molnar, Jean Eugen, Florin Ionescu , Napoleon Zamfir, Nicolae Sîrbu, Radu Șteflea, Stan Baron oferă o călătorie în grafica anilor 70, într-o dinamică determinată de jocul monocrom al suprapunerilor geometrice , în care roșul nu mai este un accent cromatic ci se revendică în simbol.

Roșu. Monocrom nu speculează temele identitare ale unei epoci de ideologie socială, politică și economică, ci se prezintă într-o interpretare selectiv-grafică în care linia și simbolul , binomul text/ imagine arhitecturează ideal spațiul expozițional, prezervând în același timp valoarea documentativă specială a afișului de patrimoniu.

“În contextul diverselor forme de comunicare, afișul se detașează prin plasticitatea limbajului său, prin modalitățile lui de interpretare și transmitere sugestivă a mesajelor, prin soluții inedite și de atragere a trecătorului tot mai grăbit al citadelei moderne. De altfel , însăși evoluția formei plastice a afișului este marcată de ritmul schimbărilor, de procesul tot mai accelerat al vieții, de circulația tot mai intensă a produselor și ideilor și a oamenilor înșiși”. [Gh. Cosma]