Din inepuizabila sursă de studiu pe o paletă diversificată de genuri artistice, peisajul în patrimoniul de grafică al Muzeului de Artă Vizuală Galați susține acest rafinat gen artistic printr-un număr de aproximativ 350 lucrări ale genului, incluzând peisaje industriale, de la reprezentarea fidelă a realității pînă la abstractizare, alături de lucrări ce fac un subtil deziderat pe fundalul unor ani 65 -75 calibrați încă , în pofida relaxării ideologice, la limitativ. Cele cincisprezece lucrări expuse ies excepțional din cotele peisajului descriptiv, îl reinventează prin croparea detaliului vegetal și suprapuneri de cadre, dirijând în explorarea mesajului și invitînd nu doar la contemplație ci mai mult la meditație. Grădina este arhitectură sublimă, univers mitologic, primul loc de rugăciune, spațiu fizic sau metaforic, proiecție a muncii ghidate de divin sau univers interior reflectat în împlinirea prin familie. Perspectiva microcosmosului vegetal invită la introspecție, la reconfigurarea percepției despre materie, și despre scop, rearhitecturează spațiul și atemporalizează în coordonate blânde desenînd arhetipul grădină, un spațiu fizic dar și ideatic, unde se definesc căutările, sau un spațiu contemplativ, perfect în algoritm simplu , o alegorie a vieții definită simplu – g r ă d i n ă, un spațiu creat de om în inspirația divinului.

Expoziția alătură nume cunoscute ale artei contemporane românești, Ana Maria Andronescu (n. București 1936 ), Ala Jalea Popa (1926- 2017), Emilia Dumitrescu (Brăila 1921 – 2005), Corina Beiu Angheluță (Câmpina 1919 – București 2009), Wanda Mihuleac (n. București 1946), Hildegard Klepper Paar (n.Orșova 1932), Horia Bernea (București 1938 – Franța 2000), Vasile Celmare ( Breaza de Sus 1931 – București 2019), Corneliu Petrescu(Slănic 1924 – București 2009) într-o suită de lucrări realizate între anii 1965-1977, preponderent în tehnicile gravurii. Numele acestor performeri ai scenei contemporaneității sunt alăturate prin temă, identificată în suita de reprezentări posibil peisagistice conținute de colecția de grafică a MAV.

De la florile sălbatice în desen diafan ale lui Corneliu Petrescu, la precizia matematică a desenului Wandei Mihuleac, grădinile miracol răsar, există între ziduri reci sau inundă un câmp întreg, devin păduri bătrâne din care ești ghidat out, și spații mistice în care vegetalul fertil adăpostește creaturi fantastice, sau dețin frumusețea, sensul întregii lumi în coroana unui pom cu rod.

Din numele ridicate pe simeze, artistă inepuizabilă, performer în cautarea prin continuu experiment , Wanda Mihuleac se regăsește în această propunere expozițională cu lucrări realizate în anii 1974, 1977 din seria numită generic „Intervenții în peisaj cu elemente de oglindă”, ca meditații asupra naturii, a elementelor naturii. Un câmp de margarete deține o comoară ascunsă sub un drapaj violet regal, desenat cu o precizie chirurgicală ce evidențiază delicatețea florilor albe, sau o pădure bătrână e traversată de un drum asfaltat cu marcaj specific indicațiilor din social – sunt abordări ce nu au scop contemplativ, ci implică activ privitorul. O altă artistă de o mare sensibilitate dar și de forță în linie și mesaj, Ana Maria Andronescu se situează printre numele de excepție ale graficii contemporane românești, și semnează în această expunere trei gravuri în lemn, exprimare agreată de artistă, dintre care un minunat exemplar de artist ce îmbină desăvârșit elemente vegetale și animale intr-o compoziție cu note de fantastic. Fiica sculptorului Ion Jalea, Ala Jalea Popa, un nume ce a excelat cu precădere în domeniul gravurii, o obișnuită a nucleului cunoscut sub numele Atelierul de Gravură al UAP București, este prezentă în expunere cu două gravuri ce studiază elementul simbol, copacul. Emilia Dumitrescu, artistă brăileană de mare sensibilitate și care dedică o parte semnificativă a căutărilor sale zonei Bălților Brăilei și Bărăganului, vulnerabilității și splendorii naturii, semnează în expoziție Cherhanaua Saricoi, un prețios exemplar de artist realizat în 1966 în care desenul delicat al florilor de mărar condimentează țesătura prețioasă de linii și texturi, alături de monumentala compoziție Bărăganul care desenează în inspirate suprapuneri de cadre sunetul vântului, al spicelor coapte în soare . Lucrărilor menționate le sunt alăturate pe simeze pe același criteriu ce mi-a rezultat selecția, suava Diseminare a Corinei Beiu Angheluță, grădina animată de veselia copiilor, redată de Vasile Celmare, și romantica întunecata Înserare a artistei Hildegard Klepper Paar. Nu în ultim rînd, selecția e completată de copacul simbol într-o reprezentare specifică Horia Bernea, mai puțin cunoscut publicului gălățean prin prisma desenelor. Un orășean getbeget, îndrăgostit de sat, cum se autointitula, director timp de zece ani al Muzeului Țăranului Român, pe care l-a organizat după toate exigențele muzeisticii contemporane, creatorul unor imagini despre adevarata ordine a lucrurilor, despre arhitectura durabilă, despre materie, desenează în rafinamentul consacrat copacul simbol, PĂR, o declarată smerenie în fața naturii, redând într-o imagine unică forța și vulnerabilitatea acesteia.

” Dacă omul actual va înțelege cât de sărac este în comparație cu strămoșii săi, va fi un câștig enorm pentru el. Trebuie ajutat. Omul tradițional, în mersul său spre Dumnezeu, avea o cale directă: calea rugăciunii, credea! Noi, care ne-am tot îndoit, care suntem atât de bruiați, suntem pe o cale care trebuie ajutată prin cultură. Dar să ne întărim prin cultură, nu să ne zăpăcim!” (HORIA BERNEA)

“ Sunt o romantică în aceeași măsură în care mă socotesc o lucidă. Ori, azi, arta este mai mult ca oricând rezultatul unei elaborări, a unei concluzii. “ (Ala Jalea Popa)